Imprumut de la... borcan

- Ei, dap și nu știi, că ei ii dator tăt satul cu bani. Ea de-am ar fi bucuroasă să-i deie măcar banii, fără procente.

- Mâcă, dap asta-i grav, cum așa i-o ținut copchilu ascuns o zi întreagă pentru că părinții lui ii erau datori cu bani ?

- Ei, l-o spăriet oleacă, mai tare pe masă, și i-o dat drumu. Doamne ferește și i-o mai dat și ei în cap Da-p dacă de'am de vreo doi ani o-mprumutat să se ducă la Moscova și când vine tot îi spune "Iacă, lele Vera, data viitoare ți-i întorc numaidecât", dar câți mai sunt încă de-alde dânșii prin sat. Mai dăunăzi, o venit c-o bicicletă. Unul care îi era dator, șede în bar și bea, ea o luat frumușel bicicleta și n-a, du-șocată. Zălog.

- Poate s-a învăța minte și n-a mai împrumuta la nimeni dacă tot nu ii întorc.

- Ei da, șezi ghinișor, iaca, iar o îmrumutat, că ea din procente trăiește. Da lumea vra să se ducă peste hotare și trebu' mulți bani, și n-au de unde lua. De unde din altă parte?

- Ce procente, mâcă?

- Ap, ea împrumută bani la 10 procente, ș-ap lumea măcar procentele întorc, da banii de-am când pot sau la sfântu-așteaptă...

- 10 procente pe an?

- pe lună, fa!

- 120 de procente pe an?!!!

- Credcă... Ap da, că așa iese. Cum 120? iese că mai mult decât o luat! Așa, așa, îi drept. Iaca dacă iei 100 de dolari și-i ți-i un an, ap tre să dai 220 înapoi. Parcă-ți spun, șap cică, n-are ea bani...

- Mâca, da de la bancă de ce nu ia lumea bani, mama cum lua?

- Ei, măta lua, da trebue să umble cu documente, cu zăloaje, cu martori...

- Mda...

- Iaca, toată ziua strigă la dînsa la poartă. Unu intră și altu iese. Da când ajung la dat înapoi, apoi fug să nu deie ochii cu dansa, pe alte drumuri, cât colo. De-am o ajuns s-o urască șa-șei la care le-o făcut ghini cândva. Vai de capul ei...

- Oho, vai de capul ei, dacă are atâția bani, ce face cu dînșii?

- Nu-și-faci fa, că se jeluie că ea abea acum, pe geruri, o dezmorțit oleac casa de la gaz, da așa, ea o zis că nu ii frig. Da să vezi cum îl ține pe barbats-o: într-un mușigai ș-o nevoie, ți se face jale de dânsul. Îi mai duce din când în când câte-o cănuță de jin...