Lelea Iulea

- Ei, gata, după jisul meu de astă noapte nu știu dacă o mai prind pe lelea Iulea...

- Mâcă, hai să sunăm să vedem ce face!

- Hai!

- Alo, Frosea, și fași baba Iulea, îi jie fa? De-am nu mănâncă, da? Cum, tu te-ai dus la piață și când ai venit seara așa și șede mâncarea? On-trebat de mine, hai? An zis eu că numa an să vin la Chișinău și a mai muri și n-oi dovdi s-o văd. Mâine vin.

- Și-i mâca?

- Ei, îi greu cu dânsa. O luat-o Frosea la dânsa în capatu satului că era rău cu baba, da măcar cum era, da era acasă la dânsa. Eu dăunăzi am fost pe la ea și i-am dus o străchinuță cu zeamă de pește, știi că ea după zeamă... Șede singură și grăie cu badea Arionica, frati-so mai mititel care o murit de copchil. Ș-ap mai șede oleacă și graie cu Ivan, fșiors-o, lu care i-o făcut amu praznic de-un an. Cică "iacă Ionel, ai adus lemne" "Și-i cu tine, lele Iule, îi mort Ionel". "Ei, mort fa, iaca Ionel", șini știe pe șine vede ea...

Da, s-o găsit nu știu care din sat și s-o jeluit la selisovet că Frosea, norsa, vine și-i ridica numai ajutoarele estea sociale și n-are grijă de dînsa. Da chiar, na-ve grijă, fa. Frosea s-o speriet că amuș a rămâne fără indemnizații, că baba are bună pensie, plus ajutoare de veteran voinî și pensie de invalid și iacă o luat-o la dânsa. Da, nu mai cată ea de dânsa o mie de ani. Ni-i jele de lelea Iulea că era tare de treabă. Amuș trecea la deal, la prășit păpușoiii și venea înapoi cu o torbă de buruian la păsări.

- Și eu mi-amintesc de baba Iulea, ne gâdila pe drum, când veneam acasă de la Chișinău și treceam prin dreptul porții ei. Tare era glumeață...

- Tu nu te supăra, eu mâine mă duc acasă, că n-oi dovdi s-o văd, s-așa am scăpat-o pe Dărușca și o murit tot chemându-mă să mă vadă, da eu n-am putut să mă duc că taman îmi scotea o cloșcă puii și ședeam drept dânsa să-i scoată pe toți. S-o dus și Dărușca...

- Bun mâca...